Some things are better off left hidden~

Stateam pe pat uitandu-ma la o foaie cu un desen stupid pe el.
-Sa va ia naiba de retardati. Murmur.

Ştiam că am fost adoptat, yay! Vroiam să-mi cunosc noul stăpân aşa că m-am dus repede la uşa lui. Am bătut de trei ori, nu prea tare, căci în caz că dormea sau altceva nu aş fi vrut să-l deranjez.

-Da. Arunc foaia la gunoi si ma uit spre usa. -Intra.

Apăs pe clanţă şi intru în cameră. Închid uşa după mine şi mă uit la băiat.
-Dani?Întreb pentru a fi sigur că nu am greşit camera.

-In persoana. Ranjesc dandu-ma mai in spate putin. -Nu primesc o imbratisare de la micutul meu? Intreb in gluma.

-Ba da! Spun vesel şi fug repede la el, sărindu-i în braţe.

Zambesc strangand-ul in brate apoi ma uit putin la el.
-Bun. Pai cred ca ar trebuii sa imi spui ceva despre tine, nu?

Mă dezlipesc de băiat şi mă aşez turceşte pe pat.
-Păi... Mă cheamă Kyo şi am 16 ani. Îi spun zâmbind. Ce mai doreşti să afli? Îl întreb privindu-l curios